Home » Cunoastere de sine » Atunci când eşti în faţa prăpastiei, renunţă la căşti pentru o voce de încurajare

Se aude o voce puternică în sală:

“Haide că puteţi, daţi din picioare, ultimele 10 secunde, continuaţi.

Da, aud această voce a instructoarei de sport, în timp ce derulez prin faţa ochiilor aceste rânduri.

Îţi aminteşti ultima oară când a urlat cineva la tine?

Cum te-ai simţit atunci?

Era o voce puternică care te încuraja să faci ceva sau de critică, pentru ceva ce ai greşit?

Atunci când eram mici copii, părinţii şi cei din jur “urlau cu blândeţe“:

“Hai că poţi, încă un pas”

“Uite-te la el, cum merge, BRAVOOO!”

Acest proces dispare, din păcate odată cu vârsta. Atunci când îţi părăseşti părinţii pentru a pleca pe drumul evoluţiei. Urmezi cursul firesc al naturii.

Inevitabil te loveşti de provocările vieţii şi singura motivaţie de care ai nevoie este deja în interiorul tău.

Aşteaptă să o scoţi la iveală, pentru a trece peste toate obstacolele pe care viaţa ţi le trimite în cale, pentru a învăţat fel şi fel de lecţii, care te vor ajuta mai departe în drumul tău.

Şi din obişnuinţa cu care ai fost educat în copilărie, mai simţi nevoia să mai auzi o voce blândă, înainte să sari peste prăpastie “HAI CĂ POŢI”.

În copilărie aveai alături cei mai scumpi oameni din lume, părinţii tăi, care făceau acest lucru şi chiar dacă i-a durut inima, ei au înţeles că este necesar să-ţi dea drumul să zbori.

Şi odată cu ei, au dispărut şi majoritatea vorbelor blânde de încurajare.

IncurajariLăsând la o parte vârsta, eu sunt aici să preiau parţial acel rol, să fiu alături de tine în evoluţia ta. Aşa simt!

Sunt aici să fiu cu ochii pe tine şi să intervin atunci când eşti pe marginea prăpastiei, când simţi durerea şi frica în toate părţiile corpului şi să strig din toată inima:

Haide că poţi, încă un pas!

Sau, s-ar putea să fie invers şi eu să fiu cel care are nevoie de ajutorul tău, doar suntem împreună în aceeaşi barcă care pluteşte într-un ocean imens.

Suntem în barcă evoluţiei şi doar timpul va decide ce se va întâmpla cu noi.

Acum când citeşti aceste rânduri, spun că singura promisiune pe care o fac este că voi căuta mereu să fiu cu un pas înainte, să testez şi să experimentez lucruri noi, pentru a-mi învăţa lecţiile şi a evolua.

Acesta este promisiunea faţă de mine, pentru că fiecare este răspunzător pentru viaţa şi direcţia pe care o alege în viaţă.

TU eşti singura persoană care poate alege ce promisiuni ai faţă de viaţa ta şi evoluţia ta.

Rămâne să faci ceva în acest sens.

Şi ţine minte ca PASUL ÎL FACI SINGUR oricâte voci ai auzi în jur. Şi după primul pas vine mereu un alt prim pas vorba unuia din mentori mei.

Dar şi a face mereu primul pas este un obicei care necesită un anumit timp de formare (implementare) pentru a deveni un ritual în adevăratul sens al cuvântului.

În materialul pe care-l descarci gratuit vorbesc care sunt paşii pe care îi ai de parcurs pentru a-ţi implementa un obicei nou în viaţa ta, oricare ar fi el.

Promisiunea ţi-o faci faţă de tine, la fel cum alegi dacă eşti pe drumul evoluţiei sau involuţiei.

Cu drag,
Sorin Mihu

PS: Eşti pregătit să renunţi la căştii pentru  a auzi o voce de încurajare? Încurajezi sau descurajezi mai des?

photo by: Fey Ilyas

Citeste inca un articol pentru progresul tau:

4 thoughts on “Atunci când eşti în faţa prăpastiei, renunţă la căşti pentru o voce de încurajare

  1. Annais says:

    M-a impresionat articolul tau Sorin! Mi-a mers direct la suflet si am simtit inca o data cat de minunat esti si cat de mult ne daruiesti noua, celor care te cunoastem si te citim. Iti multumesc iar si iar, niciodata indeajuns parca… Mi-as dori sa simti ca-ti sunt alaturi cu sufletul si, chiar daca nu-mi auzi vocea incurajandu-te, sa stii ca fiinta mea te sustine si iti multumeste ptr tot ceea ce faci! Cu drag,

  2. Alex Pop says:

    Frumos articol! Au fost momente în viata mea în care cineva striga la mine ca sa ma descurajeze. Îmi ziceau ca nu sunt în stare, ca nu sunt bun de nimic, ca sunt bleg, ca sunt prea moale, ca nu știu sa vorbesc, ca nu imi permit, ca sunt nesimtit, ca sunt visator, ca nu o sa reusesc.

    De asemenea au fost si oameni care au strigat la mine ca sa ma incurajeze. Imi ziceau “Hai ca poti!!!! Mai sunt doua minute! Haide du-te la el si pune prizele! Nu conteaza ca te conduce! Ai destul timp ca sa punctezi!”.

    Astea sunt cele mai faine momente! Iubeam momentele astea!

    Am invatat sa trec peste momentele grele si de asemenea sa ma bucur de cele frumoase. Oricum pana la urma cei care te critica vor disparea din viata ta. Ceea ce trebuie sa faca cineva care a fost prea mult criticat e sa aiba curajul sa nu mai creada toate minciunile si sa se puna pe treaba. Fiecare om e valoros si poate face lucruri faine.

    Poate e un pic cam lung commentul dar chiar am simtit ca trebuie sa scriu asta din cauza ca am avut multe momente grele in copilarie si am trecut peste ele si sunt sigur ca sunt persoane care poate trec prin ce am trecut eu sau poate prin lucruri si mai nasoale si nu au avut pe cineva care sa ii incurajeze.

    Tot ce e greu va trece! Aveti curaj sa iertati si sa va vedeti exact asa cum sunteti apoi treceti la treaba si deveniti persoane mai bune. Nu e complicat!

    • sorin says:

      Alex…ti-ai descarcat sufletul si ai spus tot ce simteai ca ai nevoie sa spui pentru a te elibera pentru ce vine in contiuare…

      Mie mi-a placut raspunsul tau pentru ca ai ilustrat ca chiar daca ai si momente mai putin bune important este sa treci peste ele su sa devii o persoana mai buna.

      Ai adus experienta ta la acest articol ceea ce i creste valoarea.

      Multumesc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *